Dan Dungaciu (prim-vicepreședinte AUR): „Palatul Cotroceni devine Nae Cațavencu al nemuritorului Caragiale”

„Citez: „Eu? Eu n-am poftă de Europa, domnitale!” Am încheiat citatul.
Palatul Cotroceni publică recent un raport dedicat identităților naționale și identității europene, a cărui concluzie este următoarea: „Viitorul aparține unui patriotism european plural. Nu este nicio contradicție între a te simți român și profund european. Cele două dimensiuni se întăresc reciproc.” Am încheiat citatul.

Problema care apare din capul locului este următoarea: dacă cele două dimensiuni coexistă, de ce viitorul nu poate fi unul al unui patriotism național plural? De ce cuvântul „profund” este asociat doar cu „european” și nu poate fi asociat și cu termenul „național”? Deci nu poți fi profund național și trebuie, obligatoriu, să fii profund european.

Raportul nu ne lămurește deloc și nu ne demonstrează că viitorul va fi sau că identitățile viitorului vor fi de tip european. Este doar o dorință.

Altfel spus, raportul face ceea ce Titu Maiorescu numea „artă cu tendință”. Concluzia raportului este deja ipoteza raportului. Altfel spus, autorii pledează în numele unei cauze. Nu există nicio probă în acest raport că viitorul european va fi unul al unui patriotism european plural. Există doar dorința politică a autorilor, pe care acest raport o slujește.

În al doilea rând, teza teoretică a acestui raport este că națiunile sunt, de fapt, o narațiune, sunt construite, sunt constructe. Narațiunea continuității daco-romane este inventată de istoricii români prin secolul al XIX-lea, ne spun autorii. Foarte periculoasă această teză, mai ales că vine de la Palatul Cotroceni. Și asta ne îngrijorează, pentru că oamenii aceștia nici nu-și dau seama în ce bătălie politică intră.

Dacă cineva crede că cel mai mare deconstructor al identității românești, Lucian Boia, a fost premiat de instituții importante de la Budapesta pentru creația sa istoriografică, se înșală. A fost premiat tocmai pentru că a deconstruit identitatea românească. A fost un joc politic.

Iar un raport de la Cotroceni ne spune că teza continuității daco-romane este inventată de români în secolul al XIX-lea, așa cum susțineau, după cum bine a remarcat istoricul George Damian, și o parte a istoriografiei ruse sau sovietice.
Este cel puțin scandalos să gândești astfel. Dar asta, din punct de vedere politic, ne interesează mai puțin. Deocamdată, să reținem că națiunea ar fi doar o narațiune.

Dacă narațiunea națională este recentă, ce este ideea de identitate europeană, dacă nu tot o altă narațiune, mergând în logica autorilor? De când datează această identitate europeană? Mult mai recent decât identitatea națională.

Și dacă sunt două identități, două narațiuni diferite, una foarte recentă, respectiv cea europeană, și una mult mai veche, cea națională, de ce să o alegem pe cea europeană? Iarăși, autorii nu ne spun. Probabil pentru că asta le place lor. Dar nu există nicio probă și nicio obligativitate de a alege un anumit tip de identitate, dacă toate identitățile sunt narațiuni și, prin urmare, sunt egal așezate în raport cu adevărul. Aici este greșeala majoră a raportului.

Să mai facem însă o observație, la punctul trei, legată de argumentele teoretice.

Autorii vorbesc despre patriotismul european și îl invocă pe Jürgen Habermas. Nu există un eșec mai mare în abordarea identităților europene decât Jürgen Habermas, sociologul și filosoful german care a vorbit despre patriotismul european.

Patriotism european în țara numită Germania, care s-a reunificat în octombrie 1990 în numele comunității de limbă, de istorie, în numele etnosimbolismului, în numele faptului că sunt germani, că au aceeași istorie, bună sau rea, aceleași simboluri și împărtășesc același destin. Nu poate exista ceva mai opus reunificării germane decât patriotismul european. Habermas a reprezentat un eșec identitar. Faptul că este invocat ca autoritate este cel puțin bizar, ca să nu spun diletant.

În al patrulea rând, autorii greșesc atunci când vorbesc despre narațiuni și identități diferite, pentru că nu au nicio legătură cu realitatea. Ca să înțelegem ce se întâmplă, nu vorbim doar despre narațiuni, ci despre realități. Vorba lui Ionescu: să ne întoarcem la realitate.

Eurobarometrele, adică cercetările sociologice realizate în Europa încă de la începutul anilor ’90 și până în jurul anului 2018, arătau foarte limpede că cetățenii europeni, puși să aleagă între patru opțiuni – numai european, european și național, național și european sau numai național – se identificau exclusiv ca europeni în proporție de aproximativ 3%.

„European și național” era undeva la 10-11%. În schimb, 86-88% dintre cetățenii europeni se identificau drept „național și european” sau „numai național”. Ne place sau nu, cetățenii europeni de astăzi și de ieri se autoidentifică în primul rând național, iar intrarea lor în europenitate se face prin poarta naționalului. Acestea sunt datele sociologice. Ar fi fost bine să fie cercetate și de autorii raportului. Aceasta este marea problemă a raportului: o viziune filozofică de stânga, de tip „woke”, care deconstruiește orice, pune realitățile între paranteze și intră permanent în contradicție cu faptele.

Întrebarea fundamentală este: ce vor europenii? Ce vor românii? Cum doresc ei să se autoidentifice?
La punctul șapte, autorii spun că identitățile sunt plurale și că te poți identifica ardelean, moldovean, român sau european. Sigur că poți. Identitățile nu sunt precum pălăriile, încât dacă îți pui una pe cap nu mai încape alta. Problema este însă diferența emoțională dintre aceste identități. Altfel spus, pentru ce identitate și-ar da viața europenii astăzi? Există cineva care și-ar da viața pentru așa-zisa identitate europeană? Există cineva care vibrează când aude așa-zisul imn european? Își duce cineva mâna la inimă când ascultă „Oda bucuriei” de Beethoven? Evident că nu. Vibrează cineva când vede steagul european fluturând? Mă îndoiesc.

În schimb, există încă mulți oameni în Europa care și-ar da viața pentru drapelul național și care vibrează când aud imnul național. Iar ceea ce se întâmplă în jurul nostru ar trebui să fie suficient. În Ucraina este un război identitar, național, în care Ucraina luptă pentru identitatea ei, pentru națiunea ei, pentru teritoriul ei și pentru biserica ei. Despre asta este vorba.

În Ucraina nu este un război sovietic. Când Rusia a invadat Ucraina, prima victimă a fost identitatea sovietică. Să ignori această realitate aflată la granița României și să vorbești despre patriotism european este o inadecvare majoră. Problema fundamentală este să ne întoarcem la realitate, să facem sondaje și cercetări.

Autorii folosesc constant termeni cu conotație negativă atunci când vorbesc despre identitatea națională și niciodată când se referă la identitatea europeană. Acest lucru arată clar orientarea raportului.

Datele sociologice, chiar și cele prezentate de raport, arată limpede că europenii și românii sunt ancorați, în prezent, într-o identitate națională. Nu avem nicio garanție că viitorul aparține unei identități europene plurale.
Din acest punct de vedere, concluzia autorilor este cel puțin exagerată, ca să nu spun ideologizată.

Există însă și un lucru bun: raportul ne arată că discuția despre identitate trebuie purtată. Noi ne asumăm această provocare și vă promitem că, din toamnă, vom merge în țară. Vom organiza conferințe, dezbateri și seminare în orașele României, alături de profesori de istorie, de limba română și de geografie, pentru a discuta ce mai înseamnă astăzi identitatea națională și dacă ea poate fi înlocuită de abstracțiunea numită patriotism european.

Au apărut deja tot felul de comentarii la acest raport. Unii s-au simțit iritați, alții s-au delimitat. Stânga intelectuală a fost întotdeauna plină de facțiuni și fracțiuni. Până și Partidul Comunist al Uniunii Sovietice avea trei fracțiuni: una de dreapta, a lui Buharin, una de centru, a lui Stalin și una de extremă stângă, a lui Trotsky.

Disputa este dacă pe cei care cred că identitatea națională este cea mai importantă îi tolerăm, discutăm cu ei sau îi interzicem. Unii vor să ne interzică, alții vor să dialogheze. Noi alegem dezbaterea.

Nu am fost invitați să contribuim la acest raport. Poate vom fi invitați la următorul. Dar ne asumăm responsabilitatea de a duce discuția despre identitatea românească și nevoile românilor acolo unde îi este locul: la firul ierbii, prin conferințe, dezbateri și seminare organizate începând cu luna septembrie.”, a declarat Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR.

MATERIAL PUBLICITAR POLITIC PARTIDUL ALIANȚA PENTRU UNIREA ROMANILOR (AUR). Notificare privind transparența la https://www.realitatea.net/notificare-transparenta-publicitate-politica-2026