Fostul ministru al Apărării Mihai Fifor critică poziția României în noua configurație geopolitică și susține că Bucureștiul și-a pierdut relevanța regională. Într-o postare pe Facebook, acesta acuză lipsa unei strategii externe coerente și a unor obiective urmărite pe termen lung. Fifor afirmă că România „nu mai contează în politica externă mare”. El analizează și tratatul semnat recent la Mecca de Turcia, Arabia Saudită și Pakistan, pe care îl consideră un semnal al schimbării echilibrelor de putere din Orientul Mijlociu.
„România e pe nicăieri”
Mihai Fifor susține că guvernele succesive au schimbat constant prioritățile de politică externă, fără să construiască o strategie pe termen lung. În opinia sa, această lipsă de consecvență a dus la „diluarea până aproape de dispariție a relevanței României ca actor regional”. „România e pe nicăieri”, scrie fostul ministru al Apărării. Acesta consideră că Bucureștiul și-a ratat șansa de a avea un rol mai important în regiune.
Fifor afirmă că România ar fi trebuit să-și consolideze constant relațiile cu Varșovia și Ankara. El consideră că legăturile cu Polonia și Turcia sunt esențiale pentru o construcție regională serioasă pe Flancul Estic și la Marea Neagră. „Bucureștiul a luat o pauză de la a conta”, afirmă fostul ministru, care descrie situația drept o „dulce derivă dâmbovițeană”. El avertizează că statele care nu își construiesc propriile relații strategice riscă să-și piardă influența.
Ce aduce nou apropierea dintre Turcia, Arabia Saudită și Pakistan
Fifor susține că tratatul semnat la Mecca de Turcia, Arabia Saudită și Pakistan nu trebuie privit doar ca o apropiere între trei state ale lumii musulmane. În opinia sa, țările sunt unite de o nevoie practică de securitate, într-un moment în care garanțiile tradiționale nu mai par la fel de sigure. Turcia aduce în această formulă forță militară, experiență operațională și o industrie de apărare tot mai autonomă. Arabia Saudită contribuie cu resurse financiare, energie și influență regională, iar Pakistanul dispune de o armată numeroasă și de capacitate nucleară.
„Adevărata întrebare nu este cine se află la masă, ci cine lipsește”, afirmă Mihai Fifor. Răspunsul său este Iranul, absent din această formulă de cooperare. Fostul ministru consideră că apariția unui pol de putere construit fără Teheran reprezintă o schimbare importantă pentru echilibrul regional. El avertizează însă că apropierea dintre cele trei state nu trebuie analizată doar în raport cu Iranul, deoarece poate influența și poziția Israelului în regiune.
Arabia Saudită își caută alternative
Mihai Fifor analizează și rolul Statelor Unite în Orientul Mijlociu. El amintește atacurile din 2019 asupra instalațiilor petroliere saudite de la Abqaiq și Khurais. În opinia sa, acel episod i-a arătat Riyadhului diferența dintre a fi protejat de SUA și a avea certitudinea că Washingtonul va interveni militar atunci când interesele saudite sunt atacate. Din acest motiv, Arabia Saudită ar încerca să-și diversifice opțiunile strategice.
Riyadhul își dezvoltă relațiile cu China, discută cu Rusia și s-a reconciliat cu Iranul prin medierea Beijingului. În același timp, Arabia Saudită își consolidează relația militară cu Pakistanul și Turcia. „Își transformă dependențele în opțiuni”, afirmă Mihai Fifor. Acesta susține că schimbările nu anunță apariția unei lumi antiamericane, ci sfârșitul confortului oferit de ordinea unipolară.
Fifor consideră că state precum Turcia, India și Arabia Saudită își construiesc acum relațiile într-un mod mult mai flexibil. Aceste țări pot fi în același timp aliați, competitori sau parteneri economici, în funcție de domeniu. „Nu asistăm la nașterea unei lumi antiamericane”, susține fostul ministru. În opinia sa, lumea intră într-o perioadă în care statele încearcă să-și păstreze cât mai multe opțiuni.
Mesajul lui Fifor pentru România
În cazul României, Fifor susține că NATO trebuie să rămână baza securității naționale. El consideră, de asemenea, că parteneriatul strategic cu Statele Unite este vital. Fostul ministru avertizează însă că România nu își poate externaliza complet securitatea. Articolul 5 al NATO, spune acesta, nu poate produce muniție în fabricile românești, nu poate asigura securitatea energetică și nu poate înlocui o strategie națională sau o industrie proprie de apărare.
Mihai Fifor insistă că relația cu Turcia ar fi trebuit să reprezinte unul dintre pilonii strategiei României la Marea Neagră. „Turcia nu este doar un aliat NATO aflat pe celălalt mal al Mării Negre”, afirmă acesta, amintind forța militară a Ankarei, industria sa de apărare și influența regională în creștere. În același timp, Bucureștiul ar fi trebuit să construiască mai consecvent relația cu Varșovia, pe axa nord-sud a Flancului Estic. „Alianțele nu înlocuiesc puterea unui stat, ci o multiplică, dacă acea putere există”, susține Fifor.
Fostul ministru avertizează că România riscă să rămână în afara noilor configurații geopolitice. El spune că Bucureștiul trebuie să-și folosească poziția geografică și alianțele pentru a-și consolida propria capacitate strategică. România trebuie să-și construiască singură puterea pe care parteneriatele externe o pot apoi susține. „Lumea nu ne așteaptă. Iar de data asta, miza nu este să prindem poza, ci să nu rămânem în afara ei”, conchide Mihai Fifor.
