Analiză Daniel Udrescu: Statul impozitează inflația. Statul nesocotește justa așezare a sarcinilor fiscale și necesitatea protecției proprietății

Grafic
Jurisprudența și doctrina fiscală relevă că impozitarea fără indexarea bazei cu inflația tinde să transforme o parte din creșterea pur nominală a valorii unui activ (imobiliar, de regulă) – rezultată exclusiv din deprecierea monedei – într-o bază de calcul pentru impozit. Acest mecanism conduce la impozitarea conservării valorii reale a patrimoniului, nu a unui beneficiu economic efectiv.
În acest articol, încălcarea centrală imputabilă ordonanțelor/pachetelor fiscale Bolojan este că statul nu mai impozitează un câștig real, ci conservarea nominală a patrimoniului produsă de inflație. Dacă impozitul pe proprietate este reașezat la valoarea de piață fără indexarea costului istoric, fără plafon de suportabilitate și fără procedură reală de contestare individuală, atunci sunt încălcate următoarele norme:
Art. 56 alin. (2) din Constituție – justa așezare a sarcinilor fiscale. Sarcina fiscală trebuie raportată la capacitatea contributivă reală, nu la o valoare nominală umflată de inflație.
Art. 44 din Constituție – dreptul de proprietate privată. Impozitul devine o ingerință disproporționată atunci când obligă contribuabilul să suporte fiscal o valoare pe care nu a câștigat-o efectiv.
Art. 1 alin. (5) din Constituție – legalitate, claritate și previzibilitate. Dacă baza fiscală se stabilește prin grile, algoritmi sau valori administrative netransparente, contribuabilul nu poate anticipa și verifica obligația fiscală.
Art. 16 alin. (1) din Constituție – egalitatea în fața legii. Aceeași valoare de piață poate produce sarcini profund diferite pentru persoane cu venituri diferite, ceea ce rupe egalitatea fiscală reală.
Art. 3 Cod fiscal – echitate fiscală, certitudine și predictibilitate. Neindexarea bazei cu inflația contrazice ideea că impozitul trebuie așezat pe puterea contributivă efectivă.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO – protecția bunurilor. O creanță fiscală excesivă, calculată pe valori nominale și nu reale, poate deveni o sarcină individuală excesivă și poate echivala cu o expropriere indirectă.
Art. 6 CEDO, dacă lipsește o cale efectivă de contestare a bazei. Contribuabilul trebuie să poată combate concret evaluarea fiscală, nu doar să primească o valoare administrativă impusă.
Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE – dreptul la o cale de atac efectivă, în măsura în care măsura fiscală intră în câmpul dreptului UE sau este legată de angajamente PNRR.
Principiul proporționalității din dreptul UE. Măsurile fiscale trebuie să fie adecvate, necesare și să nu depășească ceea ce este strict necesar pentru scopul bugetar urmărit.
Interdicția confiscării mascate. Dacă impozitul determină vânzarea forțată a proprietății pentru plata obligației fiscale, fiscalitatea se transformă din contribuție publică în dezmembrare patrimonială.
Formularea de atac ar fi: ordonanțele lui Bolojan încalcă justa așezare a sarcinilor fiscale, dreptul de proprietate, principiul proporționalității, previzibilitatea fiscală și dreptul la contestarea efectivă a bazei impozabile, deoarece transformă inflația într-un venit fictiv și obligă contribuabilul să plătească impozit nu pe îmbogățire, ci pe simpla supraviețuire nominală a patrimoniului.
Analiza completă semnată de expert contabil judiciar Daniel Udrescu poate fi citită pe juridice.ro
Citește și:
- 16:30 - Eugen Tomac: „Sper ca USR să dea dovadă de multă responsabilitate”. Mesaj după negocierile pentru guvernul tehnocrat
- 12:43 - Ninel Peia: Cum s-au transformat serviciile de informații în fabrici de validat iluzii?!
- 12:42 - Tomac cere sprijin politic pentru formarea Guvernului: „Timpul ne presează iar responsabilitatea este uriașă”
- 08:02 - ”Ești ori coruptă, ori idioată”. Momentul în care Trump pleacă din mijlocul unui interviu după ce s-a certat cu intervievatoarea - VIDEO
Mai multe articole despre
Urmărește știrile Realitatea din PRO și pe Google News














